Pe data de 3 februarie 2011, plină de durerea pe care nu puteam să v-o descriu atunci, cum nu pot nici acum, pentru că nu m-a părăsit, o durere pe care le-o doresc şi le-o dăruiesc cu multă dragoste duşmanilor şi criminalilor fiicei mele şi celor care îi ajută, am sosit la sediul central al Asociaţiei Macedonenilor din România, unde eu şi fiica mea Liana Dumitrescu ne petreceam cea mai mare parte din zi şi din noapte, muncind pentru neamul nostru macedonean şi pentru România. Nu mi-am schimbat părerea şi nu o să mi-o schimb niciodată, pentru că ştiu că fiica mea a fost ucisă. Asta pentru că nu a luat bani ca să-şi vândă ţara, nu s-a făcut părtaşă cu trădătorii şi criminalii, din 2007 până în 2011, pentru că ea a ştiut doar să iubească şi să dăruiască.

        Aşa cum v-am spus, pe data de 3 februarie 2011, plină de durere m-am aşezat pe o canapea, vorbind cu fiica mea până la epuizare, şi am aţipit. La ora 00:03 s-a pornit singur televizorul, m-a trezit din amorţeală şi am auzit scurt: „Mare explozie solară”. M-am ridicat şi am întrebat Soarele preaiubit ce se întâmplă. Răspunsul a fost scurt: „Mi-am primit copila cu salve şi nu am să am linişte până când nu am să pedepsesc pe acei criminali care mi-au trimis fiica înainte de vremea hotărâtă de Divinitate pentru ea!”.

        Este adevărat, de atunci, de la sfârşitul lui ianuarie 2011, Soarele preaiubit nu şi-a mai găsit liniştea şi sunt nenumărtate veşti trimise de Soare, cum n-au fost niciodată trimise până acum, toate aceste veşti fiind primite prin cele mai înalte instituţii ale lumii. Oare lucrul acesta nu vă dă de gândit vouă, cei ce sunteţi luminoşi, şi vouă, criminali întunecaţi? Copiii celor întunecaţi nu vor avea niciodată parte de Lumină, pentru că sunt urmaşii întunericului. Pedeapsa va fi aspră petru voi, întunecaţilor. Şi acest lucru îl promit tuturor celor care, cu voie sau fără voie, au participat într-un fel sau altul, sau au întreţinut şi au ascuns faptele criminalilor, nu am să am milă de copiii voştri, de neamurile voastre, pentru că am Soarele alături, îl am pe Preamăritul Părinete alături şi pe îngerul Liana, copilul meu drag.

        Soarele, pe ultimul drum al Lianei pe Pământ, la ieşirea din biserică, a apărut brusc cu un disc enorm care ne-a condus până pe ultimul drum şi, pe măsură ce ne apropiam, discul se mărea de parcă intra alături de Liana. Au văzut acest lucru sute de oameni care erau prezenţi, şi toţi se închinau şi se minunau şi mulţi au îngenuncheat în faţa durerii Puterii Divine. Aceasta este o parte din adevăr şi adevăruri sunt multe, care, mai devreme sau mai târziu, vor ieşi la iveală. Să nu vă fie frică vouă, cei curaţi şi luminoşi, pentru că Soarele şi Divinitatea vă vor sprijini pentru că vă iubesc.

        Teama aparţine celor întunecaţi, celor mincinoşi, perfizi şi trădători, ei nu vor cunoaşte decât durerea veşniciei din neam în neam şi vai de copiii lor. Pentru că eu v-am iertat, ştiu să iert, dar durerea mea doreşte să fie împărtăşită şi de voi. Tot ce am avut mai frumos pe lumea aceasta, avere, dragoste, iubire, bucurie, giuvaieruri, mi-au luat întunecaţii odată cu plecarea preiubitei mele fiice dragi şi nepreţuite, Liana. Eu nu mai am ce pierde pe acest Pământ, din cauza trădătorilor am pierdut totul. Mi-a rămas doar puterea pe care o am, şi pe Pământ şi când îl voi părăsi, şi nu am să renunţ niciodată la a-i pedepsi pe toţi cei ce mi-au făcut acest dar otrăvit, durerea şi dorul nesfârşit pentru preiubita-mi fiică, Liana.